Definita cuvantului operă
ÓPERĂ1 s.f. 1. Acțiune, lucrare, faptă, lucru. 2. Lucrare originală în domeniul artelor plastice, al literaturii, al științei etc. ♦ Ansamblul scrierilor, al lucrărilor unui scriitor, ale unui om de știință, ale unui pictor, ale unui sculptor etc. 3. (Mar.) Operă vie = corpul unei nave dedesubtul liniei de plutire; carenă; operă moartă = corpul navei deasupra liniei de plutire. [< lat., it. opera].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu operă
VELATÚRĂ s.f. (Mar.) Totalitatea pânzelor unei corăbii. [< it. velatura]. Vezi definitia »
MONOGENÉZĂ s.f. Sistem bazat pe un singur mod de reproducere. ♦ Concepție potrivit căreia fenomenele biologice, sociale, lingvistice etc. derivă dintr-un izvor comun. [< fr. monogenèse, cf. gr. monos – unic, genesis – origine]. Vezi definitia »
chírcă s.f. (reg.) 1. sapă mică, săpăligă; cazma. 2. grâu roșu de toamnă. Vezi definitia »
SMINTEÁLĂ, sminteli, s. f. 1. Tulburare a minții, scrânteală, nebunie; p. ext. greșeală, abatere. 2. (Înv. și pop.) Stricăciune, pierdere, pagubă; neplăcere. ◊ Loc. adv. Fără sminteală = în mod absolut, negreșit. ◊ Expr. A da (pe cineva) de sminteală = a face (pe cineva) de râs; a da de gol. – Sminti + suf. -eală. Vezi definitia »
ȘANSONÉTĂ s. f. cântec francez de muzică ușoară, de origine populară, cu caracter sentimental sau satiric. (< fr. chansonnette) Vezi definitia »