Definita cuvantului opercul
OPÉRCUL s.n. Membrană osoasă care acoperă și protejează branhiile la pești. ♦ Organ care închide scoica anumitor moluște. ♦ Strat subțire care închide celulele în care se află larvele albinelor. ♦ (Bot.) Căpăcel cu care se termină capsula la mușchi. [Pl. -le, (s.m.) -li. / < fr. opercule, cf. lat. operculum].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu opercul
modul conjunctiv in gramatica
Conjunctivul prezent > sa vorbesc ,...
Conjunctivul perfect > sa fi vorbit, ... Vezi definitia »
a împușca francul expr. 1. a-și cîștiga existența cu greu. 2. a fi mereu în criză de bani. Vezi definitia »
TROLITÚL s.n. Polistiren. [< germ. Trolitul]. Vezi definitia »
STÍMUL I. s. n. stimulent, imbold. II. s. m. factor care dă naștere unei reacții, unei conduite specifice a organismului; excitant. (< fr., lat. stimulus) Vezi definitia »
semnul legământului pe care l-a făcut Dumnezeu cănd a spus că nu va mai nimici Pămantul prin potop! sursa=Biblia; Geneza 9:8÷17 Vezi definitia »