PREDICÁȚIE s. f. faptul de a enunța ceva despre un anumit lucru; enunț care reflectă raportul dintre un obiect și o însușire a sa. ◊ facultatea de a comunica prin raportarea la realitate, cu mijloace lingvistice, a unor reprezentări din conștiința vorbitorului. (< fr. prédication, lat. praedicatio) Vezi definitia »

perchezíție (perchezíții), s. f. – Cercetare, scotocire. – Var. perchezițiune. Fr. perquisition. – Der. percheziționa, vb. (a cerceta), din fr. Vezi definitia »

PREOCUPÁȚIE, preocupații, s. f. (Înv.) Preocupare. [Pr.: pre-o-] – Din fr. préoccupation. Vezi definitia »

AUTOIRONÍE, autoironii, s. f. Ironie la adresa propriei persoane. [Pr.: a-u-to-i-] – Auto¹- + ironie. Vezi definitia »

DESMOTROPÍE s.f. (Biol.; chim.) Izomerie dinamică în care formele izomere sunt în echilibru, putând fi izolate și puse în evidență. [Gen. -iei. / < fr. desmotropie]. Vezi definitia »