Definita cuvantului orant
ORÁNT, -Ă adj. (Liv.) Care se roagă, rugător. // s.m. Efigie funerară reprezentând persoana îngropată, în genunchi, în atitudine de rugăciune. [Cf. fr. orant, it. orante < lat. orans – rugător].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu orant
GALOPÁNT, -Ă adj. (Rar) În galop, repede. ◊ Tuberculoză galopantă = tuberculoză care progresează foarte repede, sfârșindu-se cu moartea. [Cf. fr. galopant]. Vezi definitia »
PETÉNT, -Ă s. m. f. petiționar. (< germ. Petent) Vezi definitia »
CONCORDÁNT, -Ă adj. care concordă. ♦ noțiuni ĕ = noțiuni ale căror sfere coincid; (geol.) straturi ĕ = straturi depuse paralel unele peste altele. (< fr. concordant, it. concordante) Vezi definitia »
PERIÁNT s. n. înveliș floral protector format din frunzulițe modificate, libere ori concrescute, simplu (perigon) sau dublu (caliciu și corolă), care înconjură androceul și gineceul. (< fr. périanthe, lat. perianthum) Vezi definitia »
DEPRIMÁNT, -Ă, deprimanți, -te, adj. Care deprimă; descurajant, întristător. – Din fr. déprimant. Vezi definitia »