Definita cuvantului ordin
ÓRDIN s.n. 1. Poruncă; comandă. 2. Comunitate catolică de călugări care se supuneau anumitor reguli; cin, tagmă. ♦ Comunitate de cavaleri călugări din evul mediu. ♦ Societate, asociație în care cineva era primit în semn de onoare. 3. Decorație; distincție conferită de stat. 4. Dispoziție de plată (a unei sume etc.). 5. (Biol.) Grup intermediar între clasă și familie. 6. Sistem de arhitectură ale cărui elemente sunt dispuse și proporționate după anumite reguli, încât să alcătuiască un tot armonios. 7. Rang, categorie. V. ordine. ◊ De prim ordin = de prim rang, excelent. 8. De ordin = de natură..., cu caracter... [< lat. ordo, cf. it. ordine].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu ordin
(din greaca veche: philein si sophia, dragoste de în elepciune)modalitate de gândire si investigare, formată dintr-un ansamblu de no iuni si idei, care tinde să cunoască si să în eleagă sensul existen ei sub aspectele sale cele mai generale, o concep ie generală despre lume si via ă. Vezi definitia »
INTESTÍN2, -Ă, intestini, -e, adj. (Livr.) Care se produce în interior, care are loc înăuntru; intern, lăuntric. Frământări intestine. – Din fr. intestin, lat. intestinus. Vezi definitia »
PĂÍNGIN s. m. v. păianjen. Vezi definitia »
CAPITOLÍN, -Ă adj. referitor la Capitoliu. ♦ jocuri ĕ = jocuri anuale instituite în cinstea lui Jupiter și în amintirea eliberării Capitoliului. (< fr. capitoliu, lat. capitolinus) Vezi definitia »
ANABAZÍN s. n. alcaloid toxic, extras dintr-o plantă sălbatică din Asia Centrală. (< fr. anabasine, germ. Anabasin) Vezi definitia »