MARȘ I. s. n. 1. deplasare a unei trupe sau a unei (grupări de) nave (într-o anumită formație). ♦ ~ forțat = marș executat cu o viteză sporită față de cea normală. 2. probă de atletism în timpul căreia concurenții sunt obligați să meargă repede, fără a alerga. 3. piesă muzicală cu o mișcare uniformă sugerând pasul cadențat de defilare al unei trupe, al unui cortegiu etc. 4. poezie lirică patriotică scrisă pentru a putea fi cântată după melodia unui marș (3). 5. operație de extragere și introducere în sondă a garniturii de foraj. II. interj. 1. comandă de pornire a unei trupe. 2. cuvânt cu care se alungă un câine, se îndepărtează în mod brutal un om. (< fr. marche, germ. Marsch) Vezi definitia »

pocríș², s.n. sg. (reg.) lapte foarte acru; pocreală. Vezi definitia »

FUNDÁȘ, fundași, s. m. Jucător din apărarea unei echipe de fotbal, de rugbi etc., care acționează în imediata apropiere a porții proprii (la fotbal), a liniei de țintă (la rugbi) etc.; apărător. – Fund¹ + suf. -aș. Vezi definitia »

hogáș, hogáșuri, s.n. (reg.) 1. adâncitură pe un drum îngust; făgaș. 2. vâlcea, vâgăună mică. 3. șanț săpat. 4. crestătură în lemn. 5. petec de pământ, hătaș. Vezi definitia »

péleș, péleșuri, s.n. (înv. și reg.) 1. ciucure, franj. 2. îndoitura de sus a pantalonilor țărănești (nădragi), prin care se trece brăcinarul. 3. brăcinar. 4. șnur care se petrece pe la mijlocul cămășii naționale. 5. (adj. f. sg.; în sintagmă) oaie peleșă = oaie cu lână lungă. Vezi definitia »