DOJÁNĂ, dojeni, s. f. Observație cu caracter moralizator, făcută cuiva care a comis o greșeală (ușoară); mustrare, ceartă. – Din dojeni (derivat regresiv). Vezi definitia »

obleágă (-égi), s. f. – Țarină, țelină, pîrloagă. – Var. obleag. Sl. oblegati „a se culca”, din lešti, lega, cf. obloji (Cihac, II, 220; Conev 68). Vezi definitia »

mirandolină, mirandoline s. f. (eufem.) țigancă. Vezi definitia »

horáiță (horáițe), s. f. – Drum, cale. Origine necunoscută. În Trans. de Nord. După Scriban, în legătură cu rut. gorá „munte”. Vezi definitia »

stejărícă s.f. (reg.) 1. stejar pufos. 2. (reg.; în forma: stejerică) stejăret, stejerărie, stejăriș, stejăriște, stejărie, stejărime. Vezi definitia »