TELÚR s. n. Element chimic cu caracter nemetalic, de culoare albă-albăstruie, având proprietăți asemănătoare cu cele ale sulfului. – Din fr. tellure. Vezi definitia »

CÁCIUR, -Ă, caciuri, -e. s. m., adj. (Miel) cu blăniță de culoare neagră pe trunchi și brumărie pe bot, urechi, labe și coadă. – Et. nec. Vezi definitia »

CONTÚR s.n. Linie, suprafață care mărginește un corp, un obiect; reprezentare grafică a unei astfel de linii sau suprafețe. [Pl. -uri, -re. / < fr. contour, cf. it. contorno]. Vezi definitia »

ceamúr (-ruri), s. n. – Mortar. Tc. çamur. Înv. Vezi definitia »

buhúr (buhúruri), s. n. – Țesătură de mătase. Tc. buhur (Șeineanu, II, 21). Înv. Vezi definitia »