ECOPRAXÍE s. f. (Med.) reacție patologică de imitare automată a gesturilor și acțiunilor cuiva. Din. fr. échopraxie. Vezi definitia »

DENTÍȚIE s. f. 1. formare și apariție a dinților. 2. totalitatea dinților mamiferelor. 3. modul în care sunt așezați dinții în gură; dantură (1). (< fr. dentition, lat. dentitio) Vezi definitia »

NEFRORAGÍE s.f. (Med.) Hemoragie provenind de la rinichi. [Gen. -iei / < fr. néphrorragie, cf. gr. nephros – rinichi, rhegnynai – a curge]. Vezi definitia »

CICLOTIMÍE, ciclotimii. s. f. Stare psihică morbidă în care depresiunea alternează cu buna dispoziție. – Din fr. cyclothymie. Vezi definitia »

PECÉTIE s. f. v. pecete. Vezi definitia »