Definita cuvantului orientare
ORIENTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) orienta; orientație; (p. ext.) direcție, sens. ♦ (Mat.) Alegere a unei ordini din două ordini totale, opuse. ◊ Orientare profesională = alegerea carierei pentru un individ, efectuată cu ajutorul testelor. ♦ (Fig.) Tendință, înclinare; convingere, concepție. [< orienta].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu orientare
RIFLUÍRE s.f. Acțiunea de a riflui și rezultatul ei. [< riflui]. Vezi definitia »
ALBOÁRE s. f. (Rar) Lucire, licărire albă. – Lat. albor, -oris. Vezi definitia »
OBLOJÍRE, oblojiri, s. f. (Înv. și pop.) Acțiunea de a (se) obloji și rezultatul ei. – V. obloji. Vezi definitia »
DIAFRAGMÁRE, diafragmări. s. f. Acțiunea de a diafragma. [Pr.: di-a-] – V. diafragma. Vezi definitia »
videre, videri, s.f. găleată Vezi definitia »