SECRÉȚIE, secreții, s. f. (Fiziol.) 1. Produs lichid sau solid rezultat din activitatea celulelor glandulare. ◊ Glandă cu secreție internă = glandă care varsă materia secretată în circuitul sangvin. Glandă cu secreție externă = glandă care elimină materia secretată prin pori sau prin alte orificii externe. 2. Proces de formare și de eliminare a produșilor de secreție (1). [Var.: secrețiúne s. f.] – Din fr. sécrétion, lat. secretio, -onis. Vezi definitia »

AFONÍE s. f. Imposibilitate de a vorbi ca urmare a lezării laringelui sau a nervilor acestuia. – Din fr. aphonie. Vezi definitia »

SALTÁȚIE¹ s.f. Artă romană care îngloba dansul, pantomima și oratoriul. [Gen. -iei. / < lat. saltatio]. Vezi definitia »

iotesíe s.f. (înv.) luarea unui copil de suflet, adopțiune, înfiere. Vezi definitia »

PROSOPLEGÍE s.f. Paralizie facială. [Gen. -iei. / < fr. prosoplégie, cf. gr. prosopon – față, plege – lovire]. Vezi definitia »