LOGOPEDÍE s. f. Ramură a medicinii și a pedagogiei care studiază, tratează și corectează defectele de pronunțare și de emisiune vocală (mai ales la copii). – Din fr. logopédie. Vezi definitia »

DIFÚZIE s. f. v. difuziune. Vezi definitia »

RECTOSCOPÍE, rectoscopii, s. f. (Med.) Examinare a rectului cu ajutorul rectoscopului. – Din fr. rectoscopie. Vezi definitia »

FONENDOSCOPÍE s. f. 1. ascultare a zgomotelor cardiace cu fonendoscopul. 2. delimitare a unui organ anatomic cu fonendoscopul, la nivelul acestuia. (< fr. phonendoscopie) Vezi definitia »

SINESTEZÍE s. f. 1. percepere simultană pe cale senzorială diferită a unui stimul receptat la nivelul unui analizator; corespondență (II). 2. principiu potrivit căruia senzațiile diverse (coloristice, muzicale, olfactive etc.) își corespund în plan afectiv. ◊ tehnică literară în transpunerea metaforică a datelor unui simț în limbajul altui simț. (< fr. synesthésie) Vezi definitia »