CASÚRĂ s.f. (Tehn.) Spărtură, ruptură, fisură; loc pe suprafața unui obiect unde acesta este spart, rupt. [< fr. cassure]. Vezi definitia »

BIOMORFÓZĂ s. f. 1. totalitatea modificărilor structurale și funcționale suferite de organisme din momentul concepției până la moarte. 2. acțiunea morfogenetică a organismelor vii asupra altor organisme. (< fr. biomorphose) Vezi definitia »

DÓMRĂ, domre, s. f. Instrument muzical cu coarde, cu cutia de rezonanță circulară și cu gâtul lung, de origine rusească. [Var.: dómbră s. f.] – Din rus. domra. Vezi definitia »

CIRCUMFERÍNȚĂ s.f. 1. Curbă plană închisă, ale cărei puncte sunt egal depărtate de un punct fix, numit centru; lungimea unui cerc. 2. Linie împrejmuitoare a unui corp rotund, a unui loc. [Var. circomferință s.f. / < lat. circumferentia < circum – împrejur, ferre – a purta, cf. fr. circonférence]. Vezi definitia »

ENDOTELÍTĂ s. f. inflamație a endoteliului. (< fr. endothélite) Vezi definitia »