ADÍCĂ adv. 1. Și anume, cu alte cuvinte, va să zică. 2. La urma urmei, în definitiv; mai bine zis, dar. ♢ Expr. (Substantivat) La o adică sau (reg.) la dică = a) la drept vorbind; ca să spun adevărul; b) în momentul hotărâtor, la nevoie. [Acc. și: ádică. – Var.: (reg.) adécă, dícă adv.] – Lat. adde... quod. Vezi definitia »

anghínă s.f. (înv. și reg.) pânză groasă de cânepă; nanchin Vezi definitia »

HABANÉRĂ s. f. dans spaniol de origine cubaneză, cu o mișcare legănată, moderată, și figuri ritmice caracteristice; melodia corespunzătoare. (< sp., fr. habanera) Vezi definitia »

REMÓRCĂ s. f. 1. vehicul fără mijloc propriu de deplasare, tras de un vehicul motor. ♦ a fi la ă (cuiva sau a ceva) = a depinde cu totul (de cineva sau de ceva). 2. parâmă rezistentă, cablu servind pentru remorcarea unei nave, a unui șlep etc. (< fr. remorque) Vezi definitia »

ELÍTRĂ, elitre, s. f. Fiecare dintre cele două aripi externe sau anterioare, tari și impregnate cu chitină, ale insectelor coleoptere. – Din fr. élytre. Vezi definitia »