Definita cuvantului ortotonus
ORTOTÓNUS s.n. (Med.) Varietate de tetanos caracterizată printr-o contracție a musculaturii corpului, trunchiului și membrelor, care determină o poziție rigidă, dreaptă. [< fr. orthotonos, cf. gr. orthos – drept, tonos – tensiune].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu ortotonus
CUMULOSTRÁTUS s. m. Formație de nori compusă din cumulus și stratus. – Din fr. cumulo-stratus. Vezi definitia »
NEEXPÚS adj. v. DOS (3). Partea mai puțin arătoasă (neîmpodobită și neexpusă vederii) a unui obiect. [DEX '98] Vezi definitia »
ÍCTUS s.n. 1. (Metr.) Bătaie care marchează silaba accentuată. 2. (Muz.) Note foarte accentuate aflate în primele măsuri. 3. (Med.) Atac morbid subit; șoc. [Pl. -usuri, (s.m.) -uși. / < fr., lat. ictus]. Vezi definitia »
CIROCÚMULUS s. m. formație de nori de mare altitudine, formați din cristale de gheață și dispuși în sfere mici, albe. (< fr. cirrocumulus) Vezi definitia »
DUS1 s. n. (Rar) Faptul de a (se) duce; plecare. – V. duce. Vezi definitia »