LOCÚL s. m. 1. cavitate săpată în pereții mormintelor din epoca romană, în care se depunea trupul mortului. 2. (bot.) cavitate mică a unui organ (ovar, antenă); lojă (4). (< fr. locule, lat. loculus) Vezi definitia »

TOPTÁNUL s. n. art. în loc. adj. și adv. v. TOPTAN. (Pop.; în loc. adj. și adv.) Cu toptanul = (care este) în cantitate mare, cu ridicata, cu grămada, angro; p. ext. (care este) foarte mult, din belșug. [DEX '98] Vezi definitia »

a trage cu oblonul (la ceva sau cineva) expr. a privi, a se uita. Vezi definitia »

CÓNSUL s. m. 1. (în Roma antică) fiecare dintre cei doi magistrați care se alegeau anual pentru a exercita puterea supremă. 2. fiecare dintre cei trei magistrați supremi care au guvernat Republica Franceză între 1799 și 1804. 3. agent diplomatic însărcinat să reprezinte și să apere interesele administrativ-juridice și economice ale țării sale și ale compatrioților săi într-o țară străină. (< lat., fr. consul) Vezi definitia »

a se duce ca vântul și ca gândul expr. a călători foarte rapid. Vezi definitia »