COMPANIÓN s.m. (Franțuzism) Camarad, tovarăș; însoțitor. [Pron. -nion. / < fr. compagnon]. Vezi definitia »

CANÓN s. n. 1. normă, regulă fundamentală. ◊ (arte) regulă fixă care stabilește proporția diferitelor părți ale corpului. 2. compoziție polifonică în care două sau mai multe voci, intrând succesiv, execută fiecare aceeași melodie; imitație (2). 3. caracter de literă de 36 puncte tipografice. 4. ansamblul cărților considerate sfinte; parte a ceremonialului de liturghie. (< fr. canon, germ. Kanon) Vezi definitia »

CHITÓN s.n. (Ant.) Tunică lungă și strâmtă cu mâneci largi, purtată de greci pe sub himation, atât de femei cât și de bărbați. [Var. hiton s.n. / < fr., gr. chiton]. Vezi definitia »

babilón (-oáne), s. n. – 1. Babilonie. – 2. (Arg.) Tribunal, judecătorie. De la numele orașului, intrat mai întîi în rom. prin intermediul ngr., cu fonetismul vechi Vavilon, și modern prin fr. Der. (babilonian; babilonic; babilonie) apar de asemenea cu fonetismul ngr., dar sînt înv. (vavilonian, vavilonic, vavilonie). Alecsandri a întrebuințat în mod excepțional creația adj. babelic; ex. său nu a fost imitat. Vezi definitia »

ODEÓN s.n. Teatru acoperit pentru audiții muzicale, la greci și la romani. (cf. fr. odéon) Vezi definitia »