TICHÍE, tichii, s. f. Obiect de îmbrăcăminte din stofă sau din pânză, de forma unei calote sferice, care acoperă numai creștetul capului. ◊ Expr. Ce-i lipsește chelului? Tichie de mărgăritar, se spune, ironic, despre cel care, lipsit de lucruri de primă necesitate, dorește să aibă altele, mai puțin utile sau inutile. ♦ Bonetă, scufiță. ♦ (Pop.) Membrană care învelește capul unor copii nou-născuți; căiță. ◊ Expr. (În superstiții) A se naște cu tichia în (sau pe) cap = a fi norocos. [Var.: (reg.) chitíe s. f.] – Din tc. takke. Vezi definitia »

AFABULÁȚIE s. f. (Livresc) Acțiunea unei opere literare. – Fr. affabulation (lat. lit. affabulatio, -onis). Vezi definitia »

SUMEȚÍE s. f. v. semeție. Vezi definitia »

ADENECTOMÍE s.f. (Med.) Extirpare a unui ganglion limfatic. [< fr. adénectomie, cf. gr. aden – glandă, ektome – excizie]. Vezi definitia »

ORGÍE s.f. Petrecere desfrânată; bacanală, desfrâu. [Gen. -iei. / cf. fr. orgie, it., lat., gr. orgia – petrecere în cinstea lui Bachus]. Vezi definitia »