RADIOCOMÁNDĂ s.f. Telecomandă efectuată cu ajutorul undelor electromagnetice. [Cf. fr. radiocommande]. Vezi definitia »

AMBÁZĂ s.f. Parte inferioară a unui aparat topografic, cuprinzând suportul, șuruburile de calare etc. [< fr. embase]. Vezi definitia »

PÁSĂ² s.f. (Tehn.) Trecere a metalului forjat în tiparele sau în matrițele care-l fasonează. [Cf. fr. passée]. Vezi definitia »

TALCÓZĂ s. f. pneumopatie profesională datorată înhalării pulberii de talc. (< fr. talcose) Vezi definitia »

COHÓRTĂ s. f. 1. unitate tactică din infanteria romană, a zecea parte dintr-o legiune. 2. unitate de organizări sportive de tineri. 3. (fig.) mulțime, ceată. ◊ (biol.) grupare de indivizi în cadrul unei populații, o manifestare fiziologică sau comportamentală simultană. 4. totalitatea de indivizi care a trăit același eveniment demografic în cursul aceleiași perioade de timp. (< fr. cohorte, lat. cohors) Vezi definitia »