AUTOFILOGENÍE s. f. dezvoltare a unor frunze din lamina altor frunze. (< fr. autophyllogénie) Vezi definitia »

TOPONIMÍE s. f. 1. totalitatea numelor de locuri, a denumirilor geografice ale unei regiuni, țări etc. 2. ramură a lingvisticii care studiază toponimele; toponomastică. 3. parte a morfologiei medicale care indică poziția și locul organelor și al părților anatomice. (< fr. toponymie) Vezi definitia »

SINOPSÍE s.f. Contopire a razelor vizuale pentru a forma imaginea; sinestezie vizuală. [Gen. -iei. / < fr. synopsie, cf. gr. syn – cu, ops – vedere]. Vezi definitia »

ETNOPSIHOLOGÍE s. f. Ramură a antropologiei care studiază viața unui popor și producțiile sale în raport cu însușirile lui psihologice specifice. – Din fr. ethnopsychologie. Vezi definitia »

-CÓNDRIE Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la un) cartilaj”. [< fr. -chondrie]. Vezi definitia »