CONFISCÁ, confisc, vb. I. Tranz. A lua de la cineva un bun, fără despăgubire, pe temeiul unei hotărâri judecătorești sau în urma dispoziției unei autorități. – Din fr. confisquer, lat. confiscare. Vezi definitia »

practica sexuala constand in stimularea orala,pana la orgasm a organelor sexuale masculine interne Vezi definitia »

PREDICÁ vb. I. intr. 1. A rosti o predică. ♦ tr. (Fig.) A sfătui, a recomanda cu insistență. 2. (Fil.) A atribui unui subiect o calitate sau un atribut. [P.i. prédic. / < lat. praedicare, cf. it. predicare]. Vezi definitia »

DESOLIDIFICÁ vb. refl. (despre lichide) a-și pierde consistența, a redeveni lichid. (< de¹- + solidifica) Vezi definitia »

AUTOEDUCÁ, autoedúc, vb. I. Refl. A se educa pe sine.[Pr.: a-u-to-e-] – Auto¹- + educa. Vezi definitia »