STRÍGĂ, strigi, s. f. 1. (În superstiții) Ființă imaginară închipuită ca o femeie care chinuiește copiii mici, ia mana de la vaci etc. 2. Pasăre răpitoare de noapte, de culoare galbenă-roșcată, cu pete brun-închis, care se hrănește mai ales cu șoareci (Tyto alba guttata). 3. Fluture mare cu pete albe pe aripi, asemănătoare cu un cap de mort, care zboară numai în amurg și care, când este prins, scoate un zgomot ascuțit ca un strigăt; cap-de-mort (Acherontia atropos). – Lat. striga. Vezi definitia »

MINIUZÍNĂ s.f. Uzină cu capacitate redusă. [< mini- + uzină]. Vezi definitia »

REPTÍLĂ, reptile, s. f. (La pl.) Clasă de vertebrate ovipare, de obicei terestre, târâtoare, cu temperatura corpului variabilă, cu corpul acoperit de o piele groasă, solzoasă, fără picioare sau cu picioare scurte, dispuse lateral, și cu inima formată din două auricule și un ventricul (Reptilia); (și la sg.) animal care face parte din această clasă. – Din fr. reptile, germ. Reptile. Vezi definitia »

FOICÍCĂ, foicele, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui foaie (1). [Pr.: fo-i-] – Foaie + suf. -icică. Vezi definitia »

REACTANȚĂ s. f. mărime caracteristică circuitelor electrice de curent alternativ care conține elemente reactive. (< engl. reactance, fr. réactance) Vezi definitia »