vínă (-ni), s. f. – 1. Culpă, delict. – 2. Greșeală, eroare. Sl. vina „acuzație” (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 457). – Der. vinovat, adj. (culpabil, inculpat), din sl. vinovatŭ; nevinovat, adj. (inocent); (în)vinovăți, vb. (a acuza, a pune pe seama, a culpabiliza); vinovăție, s. f. (culpabilitate); vinovăție, s. f. (culpabilitate); nevinovăție, s. f. (inocență). Vezi definitia »

DEPÉȘĂ s. f. (rar) telegramă. (< fr. dépêche) Vezi definitia »

dólcă, dólci, s.f. (înv.) cățea, femeiușca dulăului. Vezi definitia »

TÚTĂ s.f. 1. Instrument în formă de cilindru, folosit pentru prinderea țevilor rămase în gaura sondei. 2. Vas din material refractar în care se topesc minereurile pentru analiza pe cale uscată. [< germ. (Fang)-tute]. Vezi definitia »

COBALTÍNĂ s. f. Minereu de cobalt și arsen, de culoare cenușie-roz, cu un pronunțat luciu metalic. – Din fr. cobaltine. Vezi definitia »