TRÚNCHI, trunchiuri, s. n. 1. Partea cea mai groasă a unui copac, cuprinsă între rădăcină și locul de unde pornesc ramurile principale; tulpină. ♦ Tulpina unui copac tăiat (de la nivelul solului, uneori curățată de crengi și de coajă); buștean. ♦ Bucată groasă de lemn (din tulpina unui copac) pe care se crapă lemnele de foc, se taie carnea etc. 2. Trupul unui om, fără cap și fără membre. 3. ♦ (Anat.; în sintagma) Trunchi cerebral = porțiunea nevraxului alcătuită din măduva prelungită, punte și mezencefal. 4. (În sintagma) Trunchi de piramidă (sau de con, de prismă) = corp geometric obținut prin secționarea unei piramide (sau a unui con etc.) printr-un plan paralel cu baza și aflat între acest plan și bază. – Lat. trunculus. Vezi definitia »

benghi / zbenghi (fam.) s. n., pl. bénghiuri / zbénghiuri Vezi definitia »

a face ochi expr. a se trezi, a se trezi din somn. Vezi definitia »

SAMÁDHI s. n. dans yoga, mod de contemplație prin întreruperea activității cugetării, în care se realizează contopirea subiectului cu obiectul. (< fr. samadhi) Vezi definitia »

CARCALECHI, Zaharia (c. 1787-1856, n. Brașov), publicist și tipograf român. Editor de periodice și almanahuri („Biblioteca românească”, 1821, 1829-1830, 1834). Vezi definitia »