Definita cuvantului palatin
PALATÍN s.m. Mare demnitar la palatul regilor în evul mediu. ♦ Guvernator al unei provincii. V. paladin. [< lat. palatinus].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu palatin
ANDROGÍN, -Ă adj. Hermafrodit. [< fr. androgyne, cf. gr. aner – bărbat, gyne – femeie]. Vezi definitia »
ECRÍN, -Ă adj. (despre glande) care elimină produsul fără a modifica structura celulelor. (< fr. eccrine, germ. ekkrin) Vezi definitia »
tahmín s. n. – Socoteală, deviz. – Mr. tahmine. Tc. (arab.) tahmin (Șeineanu, III, 116), cf. alb., bg. tahmin. Sec. XIX, înv. Vezi definitia »
SIBILÍN, -Ă adj. (Rar) Sibilic. ◊ Cărți sibiline = culegere de oracole, păstrată la Roma, care era consultată ori de câte ori republica era în primejdie. [Cf. lat. sibyllinus, fr. sibyllin]. Vezi definitia »
ARHIPLÍN, -Ă adj. plin peste măsură. (după fr. archiplein) Vezi definitia »