Definita cuvantului paleocreștin
PALEOCREȘTÍN, -Ă adj. Referitor la vechiul creștinism (al primilor creștini, din primele secole); creștinism antic. ◊ Artă paleocreștină = arta primilor creștini, dezvoltată în Occident, ale cărei forme, dovedind legături profunde cu arta de tradiție elenistică (picturi de un caracter relativ rudimentar, cu scene și motive pătrunse de un întreg simbolism), au persistat în Imperiul roman de apus până în sec. VII. [După it. paleocristiano, fr. paléochrétien].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu paleocreștin
PĂÍNGIN s. m. v. păianjen. Vezi definitia »
martín s.m. (pop.) 1. numele ursului. 2. numele mai multor specii de pescăruși. Vezi definitia »
cheșchín (-nă), adj. – Isteț, viclean. Tc. keskin (Șeineanu, III, 37). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »
in- Pref. lat. care servește pentru a da anumitor cuvinte o valoare contrarie sau negativă, indicînd lipsa ori absența. Lat. in-. Apare numai în cuvinte neol., introduse în principal prin filieră fr., ca inaccesibil față de accesibil, inconsistență față de consistență, intolerant față de tolerant. Vezi definitia »
CONCUBIN, -Ă s. m. f. cel care trăiește în concubinaj. (< fr. concubin, lat. concubinus) Vezi definitia »