HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

preveghénie, preveghénii, s.f. (reg.) priveghi, pază, străjuire. Vezi definitia »

EMETROPÍE s.f. Proprietate a ochiului de a fi emetrop. [Gen. -iei. / < fr. emmétropie]. Vezi definitia »

nemoténie, nemoténii, s.f. (înv. și reg.) 1. legături de familie, de rudenie; înrudire. 2. rudă, neam. 3. bocitoare. Vezi definitia »

ZÉIE, zeie, s. f. (Rar) Zeiță. [Pr.: ze-ie] – Din zeu. Vezi definitia »