EXTRAVERSIÚNE s.f. 1. Înclinație psihologică deosebită către lucrurile din afara eului propriu, către ambianța fizică socială. ♦ Îndreptare a libidoului în afara propriei persoane. 2. Întoarcere pe dos a unui organ cavitar. [Var. extroversie, extroversiune s.f. / < fr. extraversion]. Vezi definitia »

RECONDUCȚIÚNE, reconducțiuni, s. f. (Dr.) Reînnoire a unui contract de închiriere sau de arendă – Din fr. reconduction. Vezi definitia »

INFLAMAȚIÚNE s. f. v. inflamație. Vezi definitia »

ARPEGGIÓNE s.n. invar. Instrument cu coarde, asemănător cu chitara, de la începutul sec. XIX. [< germ. Arpeggione, cf. it. arpeggio – arpegiu]. Vezi definitia »

CONSEMNAȚIÚNE s. f. depunere a unei sume de bani la C.E.C. spre a fi păstrată la dispoziția unei persoane. (după fr. consignation) Vezi definitia »