apoftégmă (apoftégme), s. f. – Maximă, sentință. Gr. ἀπάφυεγμα (Gáldi 149). Sec. XVII; modern se întîlnește cu fr. apophtegme. Vezi definitia »

MĂ?MBR//U I ĕ n. 1) Parte articulată a corpului uman și al unor animale, care servește la deplasare sau la simțire. ◊ ~ superior mână. ~ inferior picior. 2) Organ genital masculin; penis. /<lat. membrum, fr. membre MĂ?MBR//U II ĩ m. 1) Persoană considerată ca fiind parte componentă a unei comunități. 2) Unitate, organizație sau stat, luat ca parte componentă (a unei organizații, asociații sau alianțe). 3) Parte a unei ecuații sau inegalități matematice. /<lat. membrum, fr. membre Vezi definitia »

CONCUÍSTĂ s. f. v. conchistă. Vezi definitia »

POLIPROPILÉNĂ, polipropilene, s. f. Material plastic ușor și rezistent, obținut prin polimerizarea catalitică a propilenei. – Din fr. polypropylène. Vezi definitia »

RUSÍSTICĂ s.f. Studiul limbilor și culturii rusești. [< rus. russistika]. Vezi definitia »