fușcióic, s.n. (reg.) obârșia, izvorul unui râu. Vezi definitia »

ROMÁNIC, -Ă, romanici, -ce, adj. Care se trage din romani² (1), care are legătură cu Roma antică sau cu poporul roman². ◊ Limba romanică = fiecare dintre limbile care au la bază limba latină. ♦ Care se ocupă de limbile derivate din latină. Studii romanice. – Din it. romanico, germ. romanisch. Vezi definitia »

tavérnic, tavérnici, s.m. (înv.) custodele unui tezaur; funcționar care primea și distribuia banii statului. Vezi definitia »

SISTÓLIC, -Ă adj. Referitor la sistolă. [< fr. systolique]. Vezi definitia »

SIÁLIC, -Ă adj. referitor la sial¹. (< fr. sialique) Vezi definitia »