Definita cuvantului pană
PÁNĂ s.f. 1. Oprire accidentală a funcționării unei mașini, a unui autovehicul, determinată de defectarea unei piese, de lipsa combustibilului etc. ◊ A rămâne în pană = a fi împiedicat într-o activitate, a se găsi într-o situație (materială) jenantă; a nu avea bani. 2. (Mar.) Orientare a velelor unei nave cu pânze astfel încât să se opună vântului și să rămână pe loc; oprire a unei corăbii. [Pl. pane, pene. / < fr. panne].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu pană
prilosteálă, prilostéli, s.f. (înv.) amăgire, înșelare; ademenire, seducere. Vezi definitia »
NÉUMĂ, neume, s. f. Semn de notație muzicală fără portativ, folosit în evul mediu în cântarea liturgică. ♦ Parte dintr-o frază muzicală religioasă care constă în prelungirea melodiei pe ultima silabă a unui cuvânt sau care se executa fără cuvinte, prin vocalizare. – Din fr. neume. Vezi definitia »
CAVATÍNĂ, cavatine, s. f. Piesă vocală lirică de mici proporții dintr-o operă; arie lirică de mici proporții. – Din it. cavatina. Vezi definitia »
șoncăláuă s.f. pl. (reg.) glume. Vezi definitia »
METEOGRÁMĂ s.f. v. meteorogramă. Vezi definitia »