ALPÍN, -Ă adj. caracteristic munților Alpi. ◊ (p. ext.) din regiunile muntoase înalte; alpestru. (< fr. alpin, lat. alpinus) Vezi definitia »

CAPUCIN, -Ă (CAPUȚIN) (‹ fr., it., germ.) s. m. și s. f. 1. Călugăr (călugăriță) din ordinul cerșetorilor Sfîntului Francisc, fundat de Matteo de Bascio (1526); numele provine de la capișonul pe care-l purtau. 2. Gen de maimuțe platirine din America de Sud, de talie mijlocie, cu coadă prehensilă și deget mare rudimentar. Unele specii sunt utilizate în cercetarea de laborator. Vezi definitia »

BÚCIN s. n. v. bucium¹. Vezi definitia »

AZOTOBACTERÍN s.n. Îngrășământ bacterian alcătuit din culturi artificiale de azotobacterii; azotogen. [< germ. Azotobakterin]. Vezi definitia »

MONOGÍN, -Ă adj. (despre flori) cu un singur pistil. (< fr. monogyne) Vezi definitia »