DIALÉCTICĂ s.f. I. (Ant.) Arta de a ajunge la adevăr descoperind contraziceri în raționamentul adversarului. II. Teorie generală despre dezvoltarea naturii, societății și gândirii, precum și metodă de cunoaștere și de transformare a lumii. [Cf. fr. dialectique, germ. Dialektik, lat. dialectica, gr. dialektike < dialegomai – discut]. Vezi definitia »

SURÁTĂ, surate, s. f. (Pop.) Prietenă bună, apropiată. ◊ Expr. A se prinde surate = (despre femei) a lega între ele o prietenie trainică. ♦ Termen familiar, prietenesc, pus (la țară) înaintea numelui unei femei despre care se vorbește sau căreia i se adresează cineva; apelativ folosit de femeile de la țară în relațiile dintre ele. – Cf. soră. Vezi definitia »

CONTRAMĂSÚRĂ s.f. Măsură luată împotriva alteia. [Cf. fr. contre-mesure]. Vezi definitia »

FOSFOCREATÍNĂ s. f. compus organic cu rol important în contracția musculară; fosfagen. (< engl. phosphocreatine) Vezi definitia »

BUDÍNCĂ s.f. 1. Preparat culinar dulce servit la desert. 2. Fel de mâncare din legume, brânză etc., copt în cuptor. [Cf. engl. pudding]. Vezi definitia »