OSEBÍT, -Ă, osebiți, -te, adj. (Înv. și pop.) 1. Deosebit, diferit. ◊ Loc. prep. Osebit de... = în afară de..., pe lângă. 2. Care iese din comun; ales, remarcabil; p. ext. foarte mare. – V. osebi. Vezi definitia »

ZĂNGĂNÍT, -Ă, zăngăniți, -te, adj. v. ZĂNGĂNI. – [DEX '98] Vezi definitia »

ȘTIRBÍT, Ă, știrbiți, -te, adj. 1. Cu marginea știrbă; tocit; ciobit. ♦ Ciuntit, trunchiat. 2. Fig. Micșorat, diminuat ca însemnătate, ca valoare; (despre o lege, un drept etc.) încălcat, nesocotit. – V. știrbi. Vezi definitia »

VOLNICÍT, -Ă, volniciți, -te, adj. (Înv.) Lăsat liber, eliberat. – V. volnici. Vezi definitia »

jăruít (jeruít), jăruítă, adj. (reg.; despre jar sau focul din vatră) scurmat, scormonit; (despre vite) zgâriat cu cornul, cu vergi de împunsături pe piele, fașchiat. Vezi definitia »