Definita cuvantului panicul
PANÍCUL s.n. 1. Inflorescență în formă de ciorchine sau de spic. 2. (Anat.) Strat de țesut alcătuit dintr-un singur tip tisular. [Var. paniculă s.f. / < fr. panicule, cf. lat. panicula].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu panicul
SÚSUL Formă substantivală articulată folosită în expresii și locuțiuni. v. SUS. – [DEX '98] Vezi definitia »
a face prețul expr. (intl.) a cântări o situație; a aprecia dacă cineva poate fi înșelat sau furat. Vezi definitia »
fudúl (fudúlă), adj. – Orgolios, mîndru, trufaș, încrezut. – Mr., megl. fudul. Tc. fodul (Șeineanu, II, 175; Lokotsch 613), cf. ngr. φουντούλης, alb. fodulj, bg. fudulin, sb. fodul, v. esp. fodolí (Eguilaz 399). – Der. fuduli, vb. refl. (a se mîndri, a se făli); fudulie, s. f. (orgoliu, mîndrie, îngîmfare; testicul de berbec); fudulache, s. m. (zăpăcit, aiurit). – Prin rom. se explică rut. fuduljia, fudelnyi și fudulyty sja (Miklosich, Wander., 15; Candrea, Elemente, 408; Berneker 282). Vezi definitia »
a scoate untul (din cineva) expr. a stoarce de puteri (pe cineva). Vezi definitia »
a sări pârleazul expr. (pop. – d. fete) a-și pierde virginitatea. Vezi definitia »