MÁXIMUM s.n. Cea mai mare valoare pe care o poate lua o mărime variabilă; maxim. ♦ Punct, limită superioară. ◊ La maximum = în cel mai înalt grad. // adv. Cel mult. [< lat., fr. maximum]. Vezi definitia »

LÁBRUM s. n. 1. structură anatomică în formă de buză. ◊ buza superioară la insecte, la mamifere. 2. expansiune externă a marginii cochiliei gasteropodelor. (< lat. labrum) Vezi definitia »

SÁCRUM s. n. Os triunghiular (format din cinci vertebre sudate) așezat în partea de jos a coloanei vertebrale și care, împreună cu oasele pelviene, formează bazinul. [Var.: sácru s. n.] – Din fr., lat. sacrum. Vezi definitia »

GINOSTÉMIUM s.n. (Bot.) Formație columniferă, prezentă la florile orhideelor, rezultată prin concreșterea cu stilul gineceului. [< germ. Gynostemium, cf. gr. gyne – femeie, stemon – încovoiat]. Vezi definitia »

ARMORICUM (ARMONICA), denumire celtică dată coastei de NV a Franței, cuprinsă între estuarele Senei și Loarei. Locuită de triburile celtice ale cimbrilor și veneților, reg. a fost cucerită de Cezar (56 î. Hr.) și inclusă în prov. romană Gallia Lugdunensis. Vezi definitia »