CANTO¹- elem. „unghi”, „ligament palpebral, comisură a pleoapelor”. (< fr. cantho-, cf. lat. canthus, gr. kanthos) Vezi definitia »

BELCÁNTO s. n. Stil italienesc de interpretare în muzica vocală, caracterizat prin puritatea liniei melodice. – Din it. bel-canto. Vezi definitia »

CONTRÁLTO s. n. inv. voce feminină cu registrul cel mai grav. (< it. contralto) Vezi definitia »

CALMÁTO adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Liniștit, potolit, cu calm. [< it. calmato]. Vezi definitia »

CONCÉRTO s.n. invar. Compoziție muzicală pentru un instrument acompaniat de orchestră; concert. ◊ Concerto grosso = compoziție orchestrală de virtuozitate compusă din mai multe părți, în care un grup de instrumente soliste cântă alternativ, în dialog, cu întreaga orchestră. [< it., fr. concerto]. Vezi definitia »