PÚTTO s. n. (în sculptura și pictura italiană) motivul plastic al copilului Amor; amoraș. ◊ denumire dată figurilor de îngerași care apar frecvent în compozițiile iconografice sau decorative din epoca Renașterii și apoi în baroc. (< it. putto) Vezi definitia »

FITO-, -FÍT(Ă) elem. „plantă, vegetație”. (< fr. phyto-, -phyte, cf. gr. phyton) Vezi definitia »

NOT(O)- elem. „spate, spinare”. (< fr. noto-, cf. gr. notos) Vezi definitia »

CIRTO- Element de compunere savantă cu semnificația „colivie”, „cușcă”. [< fr. cyrto- < gr. kyrtos – colivie]. Vezi definitia »

MOVIMÉNTO s. n. tempo al unei piese muzicale; mișcare. (< it. movimento) Vezi definitia »