EMISÁR¹ s. m. trimis, însărcinat cu o misiune (specială); sol. (< fr. émissaire, lat. emissarius) Vezi definitia »

BARBÁR, -Ă, barbari, -e, s. m. și f. 1. Nume dat, în antichitate, de greci și de romani oricui nu era grec sau roman. 2. (La m. pl.) Nume generic pentru popoarele care au năvălit la începutul evului mediu în Europa; (și la sg.) persoană care făcea parte dintr-un asemenea popor. 3. Fig. (Adesea adjectival) Persoană necivilizată, cu purtări grosolane. ♦ Persoană cu atitudine și comportare inumană, crudă, sălbatică. ♦ (Adverbial) În mod crud, sălbatic, grosolan. – Din fr. barbare, lat. barbarus. Vezi definitia »

șprangár, șprangári, s.m. (reg.) lucrător care ancorează plutele la mal cu șpranga. Vezi definitia »

SUPERUNGHIULÁR, -Ă adj. Superangular. [Cf. fr. superangulaire]. Vezi definitia »

CAMILAR, Eusebiu (1910-1965, n. Udești, jud. Suceava), scriitor român. M. coresp. al Acad. (1955). Proză de viziune stranie, fantastică despre sat („Avizuha”) și război („Cordun”, „Prăpădul Solobodei”, „Negura”); evocări istorice. Traduceri. Vezi definitia »