TÂLHÁR, tâlhari, s. m. 1. Persoană care comite o tâlhărie; bandit. ♦ Epitet dat unui om ticălos, nemernic. 2. (Fam.) Ștrengar, hoțoman, șmecher. [Var.: (reg.) tălhár s. m.] – Et. nec. Vezi definitia »

SECULÁR, -Ă, seculari, -e, adj. 1. Care durează mai multe secole, care are o vechime de unul sau de mai multe secole; p. ext. extrem de vechi, străvechi. 2. (Livr.) Laic. – Din fr. séculaire, lat. saecularis. Vezi definitia »

turchinár, turchinári, s.m. (reg.) furcă de strâns fânul în stoguri; țăpoi. Vezi definitia »

POPICÁR, -Ă, popicari, -e, s. m. și f. Jucător de popice (1). – Popic + suf. -ar. Vezi definitia »

SAHAIDACÁR s. m. v. săhăidăcar. Vezi definitia »