chílă (chíle), s. f. – 1. Hernie. – 2. Infirmitate. Sl. kyla (Cihac, II, 49; Berneker 677); cf. bg. kila, sb. kila, rus. kilá. – Der. chilav, adj. (infirm, sfrijit, pipernicit), bg., sb. kilav „care are hernie”; chivăli (var. schivăli, deschilăvi), vb. (a vătăma, a răni); chilăvie (var. schilăvie, schilăvenie), s. f. (durere, beteșug). Pentru der. cf. și Miklosich, Slaw. Elem., 27 și Conev 91. Vezi definitia »

ȘTEÁZĂ, șteze, s. f. (Reg.) 1. Piuă de bătut postav; p. ext. clădire în care se află instalată această piuă. 2. Instalație rudimentară, formată dintr-o împletitură de nuiele, amenajată sub o cădere de apă, în care se dau la piuă scoarțele, pănura și alte țesături. – Et. nec. Vezi definitia »

NAPOLITÁNĂ s.f. Produs de cofetărie de formă prismatică sau cilindrică, compus din straturi alternative de foi cu umplutură de cremă. [< fr. napolitaine, cf. Napoli – oraș în Italia]. Vezi definitia »

exóflă (-le), s. f. – Carte falsă, carte fără valoare la anumite jocuri de cărți. Ngr. ἐξώφυλλα (Graur, BL, IV, 78). – Der. exoflisi, vb. (a decarta), din ngr. ἐξωφυλλίζω, care ajunge să coincidă cu exoflisi, vb. (a plăti, a scăpa), din ngr. ἐξοφλῶ, aorist ἐξόφλησα (Gáldi 186; Scriban). Vezi definitia »

CARPOLÍZĂ s. f. disociere a carpelelor sudate. (< fr. carpolyse) Vezi definitia »