CÁSTĂ s. f. 1. (la hinduși, egipteni și la alte popoare orientale) categorie socială închisă, strict delimitată prin originea comună, ocupații, privilegii, cult religios etc. ◊ (p. ext.) grup social închis care își apără cu strictețe privilegiile; clan, clică. 2. ansamblu de indivizi în cadrul familiilor de insecte sociale (albine, furnici, termite) care îndeplinesc aceleași funcții. (< fr. caste, port. casta) Vezi definitia »

TĂRĂBOÁNȚĂ, tărăboanțe, s. f. (Pop.) Roabă. – Din magh. torbonca. Vezi definitia »

NOSOCONIÓZĂ s.f. Boală profesională produsă prin acțiunea pulberilor. [Pron. -ni-o-. / < fr. nosoconiose, cf. gr. nosos – boală, konis – praf]. Vezi definitia »

SEROTONÍNĂ s. f. substanță hormonală secretată de celulele cromafine ale peretelui intestinal și de diverse țesuturi, cu acțiune vasoconstrictoare. (< fr. sérotonine, engl. serotonin) Vezi definitia »

zărcúlă (-le), s. f. – Bonetă. – Mr. zărculă. Tc. zerkülah (Șeineanu, II, 386), cf. chiulaf și sb. zarkula. Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »