JUBILIÁR, -Ă adj. de, pentru jubileu. ♦ an ~ = an în care se sărbătorește un jubileu. (după fr. jubilaire) Vezi definitia »

CĂLDĂRÁR, căldărari, s. m. Meșteșugar care face sau repară căldări (1) și alte vase (de aramă). – Căldare + suf. -ar. Vezi definitia »

iciciohodár, iciciohodári, s.m. (înv.) slujbaș la curtea domnească care se îngrijea de încălțămintea domnului. Vezi definitia »

țipár, țipári, s.m. (reg.) ardei iute; țipoi. Vezi definitia »

SCORȚÁR, (1, 2) scorțari, s. m., (3) scorțare, s. n. 1. S. m. Pasăre migratoare insectivoră mică cu gâtul alb, cu spinarea cenușie, cu pântecele galben, cu ciocul drept, tare și ascuțit și cu coada scurtă și retezată (Sitta europaea). 2. S. m. Scorțărel. 3. S. n. (Reg.) Covor (țărănesc); scoarță. – Scoarță + suf. -ar. Vezi definitia »