PRAVOSLÁVNIC, -Ă, pravoslavnici, -ce, adj., s. m. și f. (Înv. și pop.) 1. Adj. Care aparține religiei ortodoxe, privitor la această confesiune; ortodox. ◊ Biserică pravoslavnică = Biserica creștină răsăriteană, Biserica ortodoxă. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aderă la credința ortodoxă; p. gener. (om) credincios, smerit. – Din sl. pravoslavĩnŭ. Vezi definitia »

triminíc s.n. (înv.) treime. Vezi definitia »

PEDÁNTIC, -Ă, pedantici, -ce, adj. (Înv.) Pedant (1). – Pedant + suf. -ic. Vezi definitia »

SEÍSMIC, -Ă, seismici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se referă la seisme, care aparține seismelor. ◊ Unde seismice = unde elastice care se răspândesc în scoarța terestră, fiind provocate de cutremure sau de explozii artificiale. Stație seismică = complex de aparatură pentru înregistrarea undelor seismice. Regiune seismică = regiune în care cutremurele de pământ sunt frecvente și puternice. ♦ Care servește la înregistrarea și studierea oscilațiilor scoarței terestre. Aparate seismice. 2. S. f. Seismometrie. – Din fr. séismique. Vezi definitia »

ICHILÍC, ichilici, s. m. 1. Veche unitate de măsură de capacitate, egală cu 50 de dramuri. 2. Monedă de argint turcească, care a circulat în țările române, în prima jumătate a sec. XIX. – Din tc. ikilik. Vezi definitia »