RĂMĂȘÍȚĂ, rămășițe, s. f. 1. Ceea ce a rămas dintr-un tot sau dintr-o cantitate oarecare, după ce a dispărut sau a fost utilizată cea mai mare parte; rest. ◊ Rămășițele pământești (sau trupești) = corpul neînsuflețit al unui om; cadavru. 2. Ceea ce a rămas neexecutat, neîmplinit dintr-o datorie, dintr-o obligație. 3. (Înv.) Ceea ce prisosește. 4. Ceea ce lipsește până la cantitatea sau limita prevăzută. 5. (Înv.) Rezultatul unei scăderi; rest. – Rămas + suf. -iță. Vezi definitia »

GARNÉTĂ s. f. mașină de destrămat deșeurile de lână cardată. (< engl. garnett) Vezi definitia »

CALCIDICĂ (gr. KHALKIDHIKI), Peninsula ~, pen. muntoasă în NE Greciei între G. Orfani la E și G. Salonic la V, continuată cu trei pen. mai mici: Kassándra, Sithonia și Athos. Expl. de pirite, min. de fier și de mangan. Izv. minerale. Măslini, citrice și viță de vie. Creșterea caprinelor și ovinelor. Pe terit. său se află rep. monastică Athos. Vezi definitia »

TUBERCULÍNĂ, tuberculine, s. f. Produs biologic obținut din culturile pe medii lichide ale bacilului tuberculozei, folosit pentru a diagnostica (și a trata) tuberculoza. – Din fr. tuberculine. Vezi definitia »

RICÍNĂ s.f. Toxină vegetală extrasă din semințele de ricin, care are proprietatea de a aglutina globulele sângelui. [< it. ricina, cf. fr. ricin]. Vezi definitia »