TĂRICÉL, -EÁ, -ÍCĂ, tăricei, -ele, adj. Tărișor. – Tare + suf. -icel. Vezi definitia »

COLONÉL² s. n. Corp de literă de șapte puncte tipografice. – Din germ. Kolonel. Vezi definitia »

PROSPEȚÉL, -EÁ, prospeței, -ele, adj. Diminitiv al lui proaspăt. – Proaspăt + suf. -el. Vezi definitia »

AEROMODÉL s.n. Model de avion cu dimensiuni reduse, care poate zbura fără pilot la oarecare distanță. [< fr. aéromodèle]. Vezi definitia »

muncél (-éi), s. m. – Colină, înălțime, mușuroi. Lat. monticellus (Pușcariu 1126; Candrea-Dens., 1170; REW 5670), cf. it. monticello, vegl. munčal, fr. monceau, prov. moncel, sp. montecillo, calabr. munziollu. E dubletul lui mușcel (var. muscel), s. m. (Munt., Olt., colină), a cărui derivare e mai puțin clară (poate prin încrucișare cu rădăcina expresivă mot- „măciulie”, cf. motocel, caz în care ar trebui să se pornească de la *moțcel; după Tiktin, din *munțicel). Vezi definitia »