Definita cuvantului paranoic
PARANÓIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de paranoia. ◊ Psihopatie paranoică = psihopatie la care predomină tendința patologică spre formarea de idei dominante și prevalente, întreținute de emoții puternice; psihopatie paranoidă; psihoză paranoică = psihoză care apare de obicei la indivizii cu tendință spre supraaprecierea propriei persoane, neîncredere, egocentrism sau la psihopații paranoici. [Pron. -no-ic. / cf. germ. paranoisch, fr. paranoïque].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu paranoic
NEOTECTÓNIC, -Ă adj. Referitor la mișcările tectonice recente. [Cf. germ. neotektonisch]. Vezi definitia »
BIRLÍC1, birlici, s. m. (Pop.) As (1). – Tc. birlik. Vezi definitia »
șlic, șlicuri, s.n. (reg.) 1. material granular obținut prin prepararea minereului pe cale umedă. 2. (înv.) amestec de apă cu particule de substanțe minerale în suspensie; șlam. Vezi definitia »
NEOZÓIC s.n. Ultima eră geologică, care continuă și astăzi. Vezi definitia »
NĂPRÁSNIC, -Ă, năprasnici, -ce, adj., subst. I. Adj. 1. (Adesea adverbial) Care survine în mod neprevăzut, dintr-o dată; care se petrece fulgerător (și neplăcut); neașteptat, subit. 2. (Adesea adverbial) Care nu poate fi stăpânit; năvalnic, impetuos. ♦ (Despre oameni) Care nu-și poate stăpâni sentimentele, care acționează cu violență; impulsiv, violent; aprig. 3. Care înspăimântă, îngrozește (prin comportare); îngrozitor, cumplit. 4. Care depășește cu mult limitele obișnuite (prin mărime, intensitate); extraordinar, cumplit. ♦ (Substantivat, m.; rar) Om voinic, vlăjgan. II. Subst. 1. S. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene-albe, cu frunze rigide acoperite cu peri moi și cu tulpina dreaptă (Chrysanthemum corymbosum). 2. S. f. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, păroasă, cu frunze palmate și cu flori roșii-roz și miros neplăcut (Geranium robertianum). – Din sl. naprasĭnŭ. Vezi definitia »