ILUTÁȚIE s.f. Îmbăiere într-un nămol medicinal. [Gen. -iei. / < fr. illutation]. Vezi definitia »

PEDIATRÍE s. f. Ramură a medicinei care se ocupă cu studiul fiziologiei și patologiei copilului. [Pr.: -di-a-] – Din fr. pédiatrie. Vezi definitia »

OMENÍE s. f. Complex de calități alese, proprii unei persoane; purtare blândă, înțelegătoare; atitudine cuviincioasă, respectuoasă. ◊ Loc. adj. De omenie = bun, cumsecade; ospitalier; cinstit. ◊ Loc. adj. și adv. Fără (de) omenie = lipsit de onestitate; (în mod) inuman, (în mod) nemilos. Cu omenie = binevoitor, afabil, cu bunăvoință; (în mod) cinstit, corect. ◊ Expr. (Reg.) A învăța (pe cineva) omenie = a pedepsi sau a certa (pe cineva) pentru a cuminți. A ști (la) omenie sau a ști ce-i omenia = a se arăta blând și înțelegător (față de cineva). ♦ Reputație bună; renume, cinste. – Om + suf. -ie. Vezi definitia »

VULPÉNIE, vulpenii, s. f. Șiretlic, șiretenie, viclenie. – Vulpe + suf. -enie. Vezi definitia »

APROZOPÍE s.f. Malformație congenitală caracterizată prin absența feței. [Gen. -iei. / < fr. aprosopie, cf. gr. a – fără, prosopon – față]. Vezi definitia »