NEOANACREÓNTIC, -Ă adj. Referitor la neoanacreontism. [Cf. fr. néo-anacréontique]. Vezi definitia »

ántic (-că), adj. – 1. Vechi, vetust. – 2. Care aparține antichității. Fr. antique. – Der. antică, s. f. (antichitate, obiect arheologic), din it. antico, prin filieră orientală (ngr. ἀντιϰά, tc., bg., iud. sp. antika, mr., megl. antică, cf. Meyer, Neugr. St., IV, 11; Bogrea, Dacor., IV, 789); anticar, s. m. (persoană care vinde cărți vechi); anticariat, s. n. (magazin de antichități și obiecte de ocazie), ca germ. Antiquariat; anticărie, s. f. (anticariat); anticat, adj. (înv., învechit); antichitate, s. f. (vechime). Vezi definitia »

VÓMIC, -Ă adj. 1. De vomă; care provoacă vomă; emetic. 2. Nucă vomică = sămânța unui arbore originar din zona tropicală, foarte otrăvitoare, din care se extrage stricnina. [< fr. vomique]. Vezi definitia »

NARÓDNIC, -Ă, narodnici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține narodnicismului, privitor la narodnicism; narodnicist. 2. S. m. și f. Adept al narodnicismului. – Din rus. narodnik. Vezi definitia »

MONOGENÉTIC, -Ă adj. Referitor la monogeneză. [Cf. fr. monogénétique]. Vezi definitia »