Definita cuvantului parașută
PARAȘÚTĂ s.f. 1. Aparat construit în forma unei umbrele, care încetinește căderea unui corp și este folosit pentru lansarea din avion a oamenilor sau a materialelor în timpul zborului. ◊ Parașută luminoasă = parașută cu care se lansează un material cu bază de magneziu, care se aprinde în cădere, luminând puternic. 2. Dispozitiv de frânare pentru cazuri de avarii la ascensoare. [< fr. parachute < parer – a evita, chute – cădere].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu parașută
RĂCEÁLĂ, răceli, s. f. 1. Temperatură scăzută; frig. ♦ Senzație de frig. 2. Fig. Lipsă de afecțiune, nepăsare, indiferență. 3. Nume generic dat unor boli contagioase localizate pe căile respiratorii superioare, manifestate prin guturai, traheită, bronșită, tuse cu expectorație, febră etc. – Răci + suf. -eală. Vezi definitia »
PARACENTÉZĂ s.f. Puncție făcută într-o pungă de lichid sau de puroi aflată în corp. [< fr. paracentèse, lat. paracentesis, cf. gr. para – către, kentesis – puncție]. Vezi definitia »
ESTRAPÁDĂ s. f. 1. formă de tortură constând în a ridica pe condamnat la o oarecare înălțime cu o frânghie și apoi a-l lăsa să cadă cu brutalitate, de mai multe ori, până aproape de pământ. 2. mișcare de gimnastică constând în a suspenda corpul în mâini și a-l face să treacă printre brațele depărtate. (< fr. estrapade) Vezi definitia »
ARIERDÚNĂ s. f. dună situată în partea dinspre uscat a unui complex de dune litorale. (< fr. arrière-dune) Vezi definitia »
zănoágă (-ge), s. f. – Căldare, depresiune între doi munți. Sl. za noga „la picior”, rut. zanoga (Tiktin; Conev 39), bg. za(d)noga › megl. zănoagă. Vezi definitia »